Secretul corespondenţei - Ziua fără datorii

Îndrumare

Secretul corespondenţei

În viaţa de zi cu zi pot fi întâlnite deseori stituaţii în care primim corespondenţa adresată altui destinatar, din diverse motive, ca de exemplu:

– Am cumpărat o locuinţă nouă, iar pe adresa respectivă continuă să sosească scrisori în atenţia fostului proprietar;
– Am închiriat o locuinţă şi împărţim cutia poştală cu proprietarul;
– Ne-am dat acordul ca o altă persoană să-şi stabilească domiciliul în locuinţa noastră, deşi acea persoană nu locuieşte efectiv la acea adresă;
– Am primit din greşeală corespondenţa adresată unui vecin;

În asemenea situaţii trebuie să rezistăm curiozităţii şi tentaţiei de a deschide corespondenţa trimisă în atenţia altei persoane şi să o predăm destinatarului, dacă e o persoană cunoscută, sau să o returnăm expeditorului ori companiei care a prestat serviciile poştale, la unul din sediile acestora.

În cazul în care corespondenţa nu ajunge la destinatar, întrucât fie o deschidem fără drept, fie o sustragem, fie o reţinem sau o distrugem, trebuie să conştientizăm că îi producem prejudicii destinatarului, atât prin încălcarea intimităţii, cât şi prin faptul că persoana respectivă poate pierde informaţii şi oportunităţi importante. Astfel, prin acea corespondenţă s-ar fi putut primi o ofertă de angajare, o ofertă privind plata eşalonată sau cu reducere a datoriei faţă de un creditor, invitaţia la o conferinţă, citaţia la termenele de judecată ale unui proces. Consecinţa neprimirii acestor informaţii de către destinatar poate fi nu numai de natură sentimentală, nepatrimonială, dar şi de natură materială, de exemplu, prin neacceptarea ofertelor financiare înainte de data expirării acestora.

Odată deschisă corespondenţa, s-ar putea să fim în situaţia de a constata că, pentru noi, informaţia conţinută în aceasta nu are nicio relevanţă, dar ar fi avut o valoare deosebită pentru destinatarul ei, însă deja este prea târziu pentru a o preda destinatarului, fiind deschisă. La ce ne-ar folosi să ştim informaţii din factura emisă de un furnizor de servicii de telefonie ori valoarea ratei pe care vecinul trebuie să o plătească faţă de un creditor?

Pentru a realiza gravitatea faptei, care pare neînsemnată la prima vedere, să ne imaginam că suntem noi persoana la care nu mai ajunge corespondenţa din cauză că altcineva o deschide, sustrage, reţine sau distruge.
În plus, nu doar că ne vom simţi vinovaţi, dar vom fi pasibili şi de o sancţiune penală.

Conform art. 195 din Codul Penal:
„Deschiderea unei corespondenţe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe, precum şi divulgarea conţinutului unei corespondenţe, chiar atunci când a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greşeală, ori divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de acesta din greşeală sau din întâmplare.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar impăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.”

De asemenea, nu numai deschiderea unei corespondenţe clasice, sub forma unei scrisori, reprezintă o încălcare a intimităţii unei persoane, ci şi citirea emailului adresat acesteia.
Totuşi, dacă această comunicare ajunge la noi, ca urmare a faptului că folosim o adresa de email comună cu destinatarul acelui email, cum ar fi cazul unui email „de familie”, utilizat atât de soţi, cât şi de copii, în situaţia în care unul dintre soţi sau părinţii nu ar avea suficiente cunoştinţe informatice pentru a utiliza singuri acest serviciu de comunicaţii, nu putem fi acuzaţi că am violat secretul corespondenţei prin simpla citire a emailului.

În practică, se poate întâmpla ca la momentul încheierii sau pe parcursul derulării unui contract cu un furnizor de servicii sau cu un creditor, să ni se solicite să precizăm ca dată de contact şi o adresă de email, pe lângă numărul de telefon. Cealaltă parte contractuală sau cel care cumpără drepturile de creanţă ale acestuia, va avea dreptul să ne contacteze şi prin această modalitate în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în acel contract, în principal obligaţia de plată. În cazul în care accesul la acel email îl au şi alte persoane, ca in situaţia descrisă mai sus, sau ca urmare a neluării măsurilor de securitate a accesului la email, nu putem învinovăţi expeditorul că a dezvăluit informaţii confidenţiale sau date personale către celelalte persoane care accesează acea adresă de email, întrucât am furnizat acea adresă de email cu acordul nostru sau accesul s-a produs fie prin neglijenţa noastră fie prin frauda altei persoane.

Dreptul la secretul corespondenţei este garantat prin Art. 28 din Constituţia României, art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului si art. 7 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene:
„Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.”
„Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.”
„Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a secretului comunicaţiilor.”
În concluzie, să lăsăm destinatarii să se bucure de dreptul la secretul corespondenţei care le este adresată şi de informaţiile cuprinse în aceasta.

Autor: Claudiu Ganţoi, Avocat