Datoria prin ochiul sociologului - Ziua fără datorii

Îndrumare

Datoria prin ochiul sociologului

Cei mai mulţi dintre ei au contractat un credit într-o perioadă în care stabilitatea financiară a lor şi a familiilor lor părea solidă: unul–două salarii mulţumitoare, care le permiteau să pună ceva deoaparte, bonusuri periodice, perspective rezonabile de promovare. Chiar dacă rata de plătit lunar constituia un oarecare efort, era de aşteptat ca, aşa cum în ultima vreme primiseră la fiecare sfârşit de an o oarecare mărire de salariu, la fel să se întâmple şi în anii următori, astfel încât efortul acesta să devină din ce în ce mai uşor de suportat.

A venit însă criza: “bugetarii” şi-au văzut veniturile înjumătăţite, la fel mulţi salariaţi din sectorul privat — cei care au avut norocul de a-şi păstra slujba, căci mulţi au devenit şomeri. Pentru un cuplu cu un copil, care avea două salarii de câte 2.000 de lei fiecare, o rată de 1.000 de lei lunar părea perfect suportabilă; şi cum într-o casă nouă sunt multe de cumpărat, n-au ezitat să contracteze un credit. Dar când unul din soţi şi-a pierdut slujba (a găsit alta peste câteva luni, dar plătită cu numai 1.200 de lei), iar celălalt, profesor cu zece ani vechime, a rămas cu un salariu de 1.100, au constatat că, după ce plătesc întreţinerea, electricitatea, abonamentele de metrou, grădiniţa, le rămân câteva zeci de lei peste mia care reprezintă rata la bancă. Cum mai trebuiau să mănânce, să cumpere haine copilului (cresc cu o viteză nemaipomenită, cămăşuţa cumpărată în primăvară nu-l mai încape) n-au avut încotro, au amânat plata ratei, în speranţa remedierii situaţiei financiare…

Al doilea scenariu, şi mai puţin răspândit decât primul, îi include pe cei care, deşi se aflau într-o situaţie financiară relativ precară, au fost obligaţi să contracteze un credit. Se descurcau, de bine, de rău, de la o lună la alta cu banii pe care-i aveau, ba chiar îşi permiteau câte o “extravaganţă”, cum ar fi o scurtă vacanţă la munte (în extrasezon, când preţurile sunt mai mici), participarea la nunta copiilor unor prieteni apropiaţi.

A intervenit un eveniment nedorit şi neprevăzut (o boală care a necesitat o spitalizare sau chiar operaţie, un incendiu care le-a distrus o bună parte a locuinţei, fiul nu a reuşit să-şi păstreze locul făra plată în ultimul an de facultate și a trebuit să plătească taxe). Aveau nevoie urgent de bani, s-au găsit câţiva prieteni care să-i împrumute pe termen scurt, dar banii trebuiau înapoiaţi şi oricum nu erau destui. Aşa că a trebuit să meargă la bancă să ceară un credit, sperând că, într-un fel sau altul, vor reuşi să strângă cureaua şi să facă faţă ratelor. Nu au reuşit, căci după ieşirea din spital a fost nevoie de medicamente scumpe, iar fiul a absolvit facultatea dar încă nu a reuşit să se angajeze nicăieri.

De multe ori, situaţia acestui tip de credite, care se aflau de la început “pe muchie de cuţit” este agravată de evoluţiile nefavorabile ale cursului de schimb. Dacă, de exemplu, deja făceai faţă la limită unei rate în franci elveţieni, când cursul acestei valute a crescut cu 30%, noua valoare a ratei devine imposibil de plătit!

Strategii de ieșire din impas

Adesea, cei aflaţi în situaţia neaşteptată de a nu putea face faţă ratelor la credite sunt pur şi simplu blocaţi, nu reacţionează în niciun fel sau reacţionează atunci când deja s-a acumulat un număr considerabil de rate neplătite, la care s-au adăugat penalităţi. Este “strategia” cea mai păguboasă, care generează costuri ulterioare dintre cele mai neplăcute.

  • Reducerea cheltuielilor
    Primul lucru pe care îl fac cei care nu mai reuşesc să-şi plătească datoria este să-şi reducă cheltuielile neesenţiale (nu pot renunţa să-şi plătească facturile curente, să mănânce, şi nici la cheltuielile aferente copiilor). Vor cheltui mai puţin pe îmbrăcăminte, distracţii, activităţi culturale, vor încerca să vorbească mai puţin la telefon, să meargă mai puţin cu maşina. În multe cazuri, aceste economii nu sunt suficiente pentru a acoperi ratele, căci multe dintre ele fuseseră deja avute în vedere atunci când se contractase creditul.
  • Găsirea unor surse suplimentare de venit
    Se încearcă găsirea unei slujbe suplimentare, eventual part-time. Uneori, cei care au posibilitatea închiriază o cameră din locuinţă. Din păcate, acest tip de strategie nu dă rezultate imediate. O slujbă suplimentară se găseşte greu pe timp de criză (mai ales dacă ai depăşit o anumită vârstă) şi, de cele mai multe ori, este prost plătită. Cât despre chiriaşi, nici aceştia nu apar uşor, de obicei toamna e un sezon favorabil, în restul anului e mai greu.
  • Încercarea de a obţine un credit suplimentar
    Mai ales atunci când au fost contractate mai multe credite, se poate încerca obţinerea unui credit de refinanţare. Asta înseamnă adunarea tuturor datoriilor într-una singură, eventual eşalonată pe o perioadă mai lungă, deci cu rate mai mici, evitându-se totodată penalizările. Problema e că, dacă deja ai acumulat nişte rate neplătite, există riscul de a fi listat drept “rău platnic”, ceea ce face aproape imposibilă obţinerea unei refinanţări.

Câteva sugestii

  • Nu te considera un delincvent
    Nu ai dorit să ajungi în situaţia asta, ca tine sunt sute de mii de români. Nu trebuie să-ţi fie ruşine dacă ai recurs la toate mijloacele pentru a o rezolva.
  • Reacţionează imediat
    Dacă, de exemplu, ai aflat că urmează să-ţi fie diminuat salariul, nu aştepta să primeşti primul fluturaş. Fă-ţi imediat calculul pentru a vedea dacă îţi vor mai ajunge banii pentru plata ratelor. Cu cât vei începe să reacţionezi mai târziu, cu atât cresc şansele ca la datoria iniţială să se adauge penalizări, ceea ce va face şi mai dificilă ieşirea din impas.
  • Nu te baza pe o singură soluţie
    Analizează toate strategiile expuse mai sus, încearcă să-ţi imaginezi şi altele, şi ia în calcul toate posibilitățile. Cu cât deschizi mai multe căi de acţiune, cu atât este mai probabil ca măcar una dintre ele să dea rezultate.
  • Nu ascunde și nu evita problema
    Probabil, banca de la care ai contactat creditul te va contacta imediat ce vei întârzia plata. Dacă vei încerca să-i duci cu vorba, să promiţi (deşi ştii că nu o poţi face) că vei plăti săptămâna viitoare, îţi vei pierde credibilitatea. Chiar dacă nu te-a contactat, du-te personal, expune-le situaţia — de cele mai multe ori vei putea obţine o soluţie realistă.
  • Dacă ai fost contactat de o companie de colectare a debitelor, nu încerca să eviţi să stai de vorbă cu agenții care te contactează
    Trebuie să înţelegi că scopul lor nu este să te execute silit, decât în ultimă instanţă. Pentru companie, situaţia de succes este cea în care reuşeşte să te ajute să-ţi achiţi datoria, şi asta îţi doreşti şi tu. Ei au experienţa şi expertiza necesare pentru a găsi soluţii pentru fiecare situaţie particulară. Dar pentru asta trebuie să colaborezi cu ei, în primul rând expunându-le fără ascunzişuri situaţia.

Autor: Mircea Kivu, Sociolog